Bilioteca noastra

The Girl who Speaks bear – a doua carte scrisa de Susan Anderson – se ridica la asteptarile create de prima sa carte The House with Chicken Legs. Romanul este o combinatie reusita de aventura, magie si elemente din folclorul rusesc, ce abordeaza intr-un mod plin de caldura subiecte importante pentru orice varsta (acceptarea diferentelor, cautarea/ descoperirea locului in lume, curaj, prietenie). Nu trebuie citita neaparat dupa The House with chicken legs pentru ca actiunea este diferita, dar recomand totusi acest lucru pentru ca se regasesc personaje din primul roman si este o placere sa le reintalnesti aici.

Actiunea

Yanka este o fetita de 12 ani care a fost gasita cand era mica langa barlogul unui urs. Adoptata de catre vindecatoarea satului, ea este mai mare fizic si mai puternica decat majoritatea celor din satul in care locuieste si s-a simtit inotdeauna diferita fata de ceilalti copiii. Atunci cand intr-o zi picioarele i sa transforma in picioare de urs, in loc sa astepte sa mearga la doctor cu mama ei adoptiva, ea alege chemarea padurii, pentru a descoperi de ce, de unde vine si cine este ea cu adevarat. De aici incepe o aventura care te tine cu sufletul la gura pana la final. Ea cauta barlogul in care a fost gasita, unde spera sa afle mai multe indicii. In padure va afla despre o pedeapsa primita de familia ei pentru o greseala de demult si porneste sa indrepte acea greseala impreuna cu un mica echipa de animale cu care se intalneste pe drum – puiul de ren Yuri, lupul Ivan, bufnita Blackinston si nevastuica Mousetrap. Impreuna ei infrunta un dragon de foc, intr-o aventura ce aminteste de romanul Hobbitul.

La inceput Yanka simte ca trebuie sa aleaga intre lumea civilizata si natura salbatica pentru ca in final sa descopere ce insemana cu adevarat acasa pentru ea – locul unde se simte iubita si acceptata. Astfel ea gaseste echilibrul intre natura si civilizatie.

Ce mi-a placut la aceasta carte

• personajul principal Yanka – puternica fizic si psihic, curajoasa si plina de caldura
• atmosfera bogata in mituri si legende inspirate din folclorul rusesc; cartea este presarata de astfel de povestiri narate de diverse personaje, despre care nu stim exact cat adevar contin si care se imbina ca piesele unui puzzle pentru a ne dezvalui treptat trecutul familiei Yankei;
• mesajelele transmise cu caldura si tanderete – daca la inceput Yanka se simtea diferita si din aceasta cauza nu-si gasea locul, spre final ea intelege de ce este asa si prin acceptarea a ceea ce o face diferita isi da seama ca are o familie care o iubeste si o comunitate careia ii apartine.
• descrierile poetice ale naturii salbatice – padurea inzapezita, muntele semet;

Premiata cu mai multe distinctii (Indie Book Awards 2020, Wales Book of the Year 2020, St Helens Schools Library Service Book Awards 2020) The Girl who Speaks bear are aproape 2500 recenzii pozitive pe goodreads.com (media 4,29 din 5) si peste 1500 recenzii pozitive pe amazon.uk (media 4,5 din 5)

Este o carte pe care o recomand cu caldura in principal copiilor peste 11 ani dar si adultilor, ce mai poate fi un cadou potrivit in special pentru cei care iubesc padurea si muntele, sau pur si simplu iubesc sa se cufunde intr-o poveste plina de imaginatie.

The House with Chicken Legs -Sophie Anderson

recenzie

Recunosc ca pana de curand nu am citit din cartile de fictiune pentru varste mai mari ale editurii Usborne. Pana acum m-am bucurat impreuna cu copiii mei de cartile pline de culoare si textul prietenos al cartilor pentru copii pana in 10 ani – povesti, carti cu informatii sau de activitati.

Saptamna trecuta am inceput sa citesc primul roman pentru varste mai mari – The House with Chicken Legs – un roman pe care l-am gasit incantator si l-am citit dintr-o suflare. Ma bucur ca am inceput sa il citesc, il recomand cu drag si abia astept sa trec la urmatorul roman din serie :).

Actiunea

Romanul prezinta povestea unei fetite de 12 ani, Marinka, care isi doreste sa duca o viata obisnuita – cu o casa normala si prieteni. Dar casa ei are picioare de gaina, se deplaseaza in diverse locuri ale lumii si este plina de magie, iar bunica ei este Baba Yaga.

Autoarea ofera o interpretare interesanta a personajului din basmele slave Baba Yaga. In basme Baba Yaga este o batrana vrajitoare, care este cand personaj pozitiv, cand unul negativ, intr-o casa cu picioare de gaina. Baba Yaga aparea fie ca o vrajitoare care mananca copiii, fie o batrana inteleapta care calauzeste eroul principal al basmului. In romanul lui Sarah Anderson Baba Yaga este gardianul care conduce mortii din lumea viilor in cea a mortilor. Autoarea si-a dorit sa prezinte tema mortii si a despartirii de lumea de pe Pamant intr-o maniera pozitiva si de aceea isi imagineaza ca Baba Yaga este cea care organizeaza pentru cei morti o seara de despartire, cu mancare, muzica, dans, o petrecere la care ea asculta amintirile celor morti despre viata lor, ii ajuta sa inteleaga ce a fost valoros in viata lor si care este cel mai important lucru pe care l-au invatat pe Pamant – pentru unii importanta prieteniei, pentru altii iubirea pentru familie, capacitatea de a avea grija de plante, dragostea pentru muzica etc.

O tema majora a romanului este dorinta lui Marinka de a-si hotara singura viitorul. Ea simte ca nu vrea sa fie urmatorul gardian, izolata de cei vii si traind in fiecare seara prin amintirile celor care trec din lumea viilor in cea a mortilor, ci vrea sa aiba propria ei viata si sa isi faca prieteni printre cei vii. De aceea ea incalca mai multe din regulile pe care bunica ei a invatat-o ca trebuie sa le respecte ca viitoare Yaga – isi face un prieten intr-un loc in care poposeste, trece dincolo de gardul casei cu picioare de gaina de mai multe ori, ascunde de bunica ei o fata care trebuia calauzita la iesirea din lumea celor vii. Aceste decizii ii creeaza mai multe probleme, duc la dezvaluiri si schimbari dramatice in viata ei si o invata multe lucruri importante.

Romanul prezinta cresterea si maturizarea Marinkai, care in final incepe sa inteleaga, sa iubesca si sa aprecieze casa cu picioare de gaina plina de magie care are grija de ea si o poarta in diverse colturi ale lumii, isi asuma responsabilitatea pentru deciziile ei, accepta lucrurile pe care nu le poate schimba, si in acelasi timp isi urmeaza visul de a-si trai viata ei, cu prieteni, in care ea isi controleaza viitorul. Mai mult nu voi dezvalui din carte, va voi spune doar ca finalul este o surpriza frumoasa, este un final pozitiv si plin de imaginatie.

Ce mi-a placut la aceasta carte

• povestea plina de magie, suspans si emotie
• reinterpretarea personajului Babei Yaga – o batranica plina de ciudatenii pentru cei din jur dar care ii insoteste pe cei morti in calatoria lor cu grija si intelegere si care, desi poate nu o intelege uneori, este o figura parentala plina de caldura si afectiune pentru Marinka
• personajele magice: stancuta Jack, pasarea ce o insoteste pe Marinka peste tot, casa care isi putea modifica interiorul, se poate deplasa, comunica cu Marinka si are grija de ea – un personaj in sine in carte, Old Yaga, prietena bunicii ei, care o ajuta pe Marinka in momentele dificile.
• elementele din folclorul rusesc care dau farmec romanului
• designul cartii – coperta frumoasa si desenele alb negru ce apar pe alocuri in paginile cartii
• invatamintele ce se desprind din carte si proverbele cu care este presarata povestea
• prezentarea plina de nuante a personajului principal Marinka si transformarea prin care trece ea. Marinka ia de multe ori decizii gresite, egoiste chiar- dar de inteles pentru varsta ei – dar invata din ele si invata sa-si accepte limitarile si greselile
• atmosfera calda a cartii, data si de accentul pus pe ritualul de aranjare a casei, meselor, gardului casei.

Si as putea continua dar ma voi opri in special la unul din mesajele principale al cartii – foarte potrivit pentru perioada adolescentei ce se regaseste in transformarea Marinkai de la o fata care se impotriveste destinului prestabilit pentru ea si care incalca reguli, nemultumita de viata pe care o are la cineva care accepta si apreciaza viata pe care o are in timp ce isi creeaza propriul ei destin.

Cartea a fost nominalizata si premiata la diverse concursuri de carti pentru copii si o recomand pentru copii de la 12 ani+ dar si pentru adulti. Povestea curge usor, stilul este simplu si usor de citit si mi-a fost greu sa o las din mana, mai ales dupa a doua jumate a cartii.

Sper ca v-am trezit interesul sa o cititi, pentru ca este o carte frumoasa, plina de imaginatie, ce abordeaza intr-un mod pozitiv, plin de farmec si emotie diverse teme dificile – cum a fi moartea si ciclul vietii (ofera comfort celor care au pierdut pe cinva drag si ne aminteste ca ei traiesc in amintirile noastre), acceptarea greselilor pe care le facem, aprecierea pentru ce avem, dorinta de a ne urma visurile. Eu voi trece la urmatoarea carte din serie The Girl who Speaks bear 🙂