Cum sa-i imprietenim pe cei mici cu lumea cartilor?

     Voua vi s-a intamplat sa aveti copii mici care sa nu aiba rabdare cu cartile? Eu am patit acest lucru cu cele doua fetite ale mele de 2 ani. In timp ce baietelul meu de 4 ani e foarte atent si receptiv la carti, fetitele mele mai mult se joaca si alerga cu ele prin casa decat citim impreuna. Si iata cum m-am gandit la cateva stategii pentru a le apropia si pe fetitele mele, de lumea cartilor:

  • in primul rand sa petrec timp citind separat cu fiecare, timp 1 la 1 citind impreuna (regula care nu se aplica numai la citit de altfel). Pentru ca aici este, cred eu, motivul pentru care fetele nu au fost interesate de carti. Cu primul copil, primele carti le-am citit cu el in brate, rasfoind in ritmul lui cartile, povestind cu el si cu cuvintele mele mai mult decat citind mot-a-mot, interactionand cu el. Iar fetele nu au avut aceasta experinta ci lor le-am citit la nivelul la care ii citesc baiatului meu, cu doi ani mai mare, fara contact fizic si fara prea multa interactiune. Si bineinteles, cartile potrivite pentru 4 ani difera de cele potrivite pentru 2 ani, la fel si capacitatea de a sta atent, concentrat;
  • sa imi stabilesc o ora anume de lectura si sa incerc sa o respect in fiecare zi. Iar atunci cand ei incep sa se bata pe carti/ cu carti sa nu renunt din prima ci sa incerc sa le captez atentia din nou, cu rabdare;
  • sa avem un loc special de citit – un colt cu perne si cu cosuri in care sunt cateva carti;
  • sa depun cat mai mult entuziasm in ceea ce citesc, sa fiu mai alerta pentru fetite care nu au rabdarea baiatului, sa-mi insotesc lectura de gesturi si suntete, sa interactionam pe baza cartii;
  • sa avem activitati legate de ce citim – sa desenam ce citim, sau sa transpunem intr-o mica scena de teatru cu jucariile, cuburile noastre;
  • sa le aranjez un cos cu cateva carticele pe care sa le citim pe o anumita tematica in fiecare zi. Poate atatea rafturi incarcate cu carti ii copleseste si fiind asa multe gramada nu mai fac mare deosebire intre ele si nici nu pot sa aleaga. De aceea la indemana lor am sa las doar o mica selectie, iar celelalte nu o sa le las tot timpul la indemana lor;
  • sa citim aceleasi 3-5 carti timp de o saptamana – pentru ca s-a dovedit ca repetand cateva carti timp de mai multe zile la rand, este mai util decat citind carti diferite in fiecare zi;
  • sa incep un jurnal de lectura. Sa imi notez in fiecare seara ce am citit si cum a decurs ora noastra de citit, ce reactii au fost, daca le-a placut, ce i-a interesat si ce nu;
  • sa tin intotdeauna cont de preferintele lor. Pentru baiat categoric trenuri, masini, tehnica, atlase si enciclopedii, pentru fete carti cu gargarite, gandacei,  catei, pisici;
  • in acelasi timp, sa le ofer carti din domenii cat mai variate – fictiune, non fictiune, poezii, etc.

Si sa nu  uit –  sa ne distram si sa ne simtim bine. Uneori, coplesita de lucrurile marunte de zi cu zi, uit acest aspect.

Si cel mai important aspect din toate, sa nu uit niciodata poemul lui Khalid Gibral:

„Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii
de ea însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi dar nu din voi
Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.
Puteţi să le daţi dragostea,
nu însă şi gândurile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteţi găzdui trupul dar nu şi sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei de mâine,
pe care voi nu o puteţi vizita nici chiar în vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei,
dar nu căutaţi să‑i faceţi asemenea vouă,
Pentru că viaţa nu merge înapoi,
nici zăboveşte în ziua de ieri.”
Iar daca nu vor vrea sa citeasca acum, sa le respect ritmul personal de dezvoltare. Si daca nu vor deveni mari cititori …e foarte bine si asa.
Voi cum v- ati introdus copii in lumea cartilor? Si, mai ales cei cu mai multi copii, v-ati lovit vreodata de lipsa lor de atentie la citit, atunci cand le citeati si erau toti impreuna?

 

 

6 comentarii la „Cum sa-i imprietenim pe cei mici cu lumea cartilor?”

  1. Buna Alina,

    Articolul tau m-a scos din timp! Sfaturile tale pentru cititul la copii sunt binevenite iar versurile de final, atat de bine alese, dovedesc faptul ca ai o viziune bine definita in proiectia educationala a copiilor si profetesc frumos despre evolutia site-ului tau!
    Mult succes,
    Doru

  2. Buna, si eu ii citesc lui Alex de vreo 4 ani si continui sa o fac. La inceput a fost singura modalitate gasita pentru a-l convinge sa stea in pat! Acum nu mai adoarme decat daca ii citesc! Si ma bucur pentru asta!

  3. Felicitari, Alina!
    Articolul tau m-a uns pe suflet, mai ales ca mi te imaginam inconjurata de puiutii tai la
    ora de lectura…

  4. Îmi place poemul foarte mult, este în concordanţă cu ceea ce simt şi gândesc şi eu despre copilul meu.
    Eu i-am oferit acces la cărţi fără limită şi m-am bucurat că nu a rupt, nu a tras de ele nici când era foarte mic.
    De poveşti nu a fost nici el atras până după trei ani. în schimb poeziile au avut întotdeauna succes. ba chiar îl provocau să spună el ultimele cuvinte, să găsească rima, să se amuze când nu se potrivea cuvântul dar nimerea rima.
    Poveştile mai lungi i le citesc şi acum folosind cuvintele mele, scurtând textul.
    Un mare succes au şi poveştile improvizate după imagini sau cuvinte propuse de el.
    Spor şi succes !

  5. Buna Alina! Aceasta problema o am si eu pentru ca am un baietel de 3ani si 3luni care adora sa-i citesc si sa se uite pe poze iar fratiorul lui de 1an si 9 luni nu are rabdare sa-i citesc,de asemenea nu are rabdare sa construim puzzle-uri in comparative cu cel mare. Si m-am tot gandit cum sa-i „impac” pe amandoi? Dar ai venit tu cu cateva idei bune de pus in practica….

Lasă un comentariu